MUCOPOLIZAHARIDOZA TIP II (MPZ II) / SINDROMUL HUNTER

MUCOPOLIZAHARIDOZA TIP II (MPZ II) / SINDROMUL HUNTER


Prof. Dr. Paula Grigorescu-Sido

Defini?ie
MPZ tip II (Sindromul Hunter) este o boaăl monogenică, determinată de deficitul unei enzime lizozomale, iduronidat-2-sulfataza, care este necesară pentru matabolizarea a doi glucozaminoglicanil (GAG): dermatan-sulfatul şi heparan-sulfatul. Deficitul enzimei duce la acumularea acestora în aproape toate organele ?i ţesuturile corpului.
Genetica
Gena care codifică sinteza enzimei este formată din 9 exoni şi este localizată pe braţul lung al cromozomului X (Xq.28). Mutaţiile constatate sunt: deleţii largi şi rearanjamente la aproximativ 20% dintre pacienţi şi mutaţii punctiforme la majoritatea acestora: R468W; R468Q; R468L; R468G, etc. Boala se exprimă în stare de hemizigot, la sexul masculin, transmiterea fiind gonozomal recesivă. Aceasta înseamnă că într-o familie în care mama este purtătoare (heterozigotă, cu mutaţie pe unul dintre cei doi cromozomi X), 1/2 dintre băieţi vor fi bolnavi şi toate fetele vor fi clinic indemne, dar 1/2 dintre acestea vor fi heterozigote (având ca şi mama mutaţia pe unul dintre cromozomii X şi putând transmite boala la descendenţi). Excepţional de rar, o fată heterozigotă poate prezenta o formă uşoară de boală.


Epidemiologie
Boala are caracter panetnic, cu o incidenţă de 1/162.000 nou născuţi vii.
Tablou clinic
Tabloul clinic, asemănător cu al MPZ IH,este progresiv, heterogen şi de intensitate variabilă, dependentă în principal de vârsta pacientului în momentul prezentării la medic şi a stabilirii diagnosticului. Debutul clinic al bolii are loc de obicei �ntre 2,5 şi 4,5 ani. Elementele esenţiale ale tabloului clinic sunt: dismorfismul facial (trăsături infiltrate, macroglosie); hepato-splenomegalie; valvulopatie; deformări osoase cu contracturi în flexie; retard important al creşterii. Asociază: hipoacuzie; inserţie anormală a dinţilor, insuficienţă respiratorie restrictivă, traheomalacie şi posibilă apnee în somn; existând un risc important în cursul anesteziei. în timp, apare dificultatea de a vorbi (datorată macroglosiei) şi reducerea capacităţii de activitate motorie (prin scăderea mobilităţii articulare), până la invaliditate, pacienţii devenind dependenţi de îngrijire din partea unei alte persoane. Acumularea GAG în sistemul nervos central determină instalarea retardului mental (de obicei sever) şi a declinului neurologic progresiv, exacerbat adesea de hidrocefalia comunicantă şi de hipertensiunea intracraniană. Tabloul clinic prezentat este al formei severe de boală durata de viaţă în acest caz fiind de 10-15 ani. Unii pacienţi prezintă o formă uşoară de boală, cu inteligenţă normală şi cu o durată de viaţă de până la 50-60 ani (cel mai vârstnic pacient a trăit până la 87 ani!).
Examinările de laborator
Examinările specifice includ: dozarea glicozaminoglicanilor urinari (valori crescute), a iduronat-2-sulfatazei în leucocite (valori net scăzute) şi analiza ADN, pentru decelarea mutaţiilor. Examinările nespecifice (bio-umorale, radiologice, imagistice) evaluează organele şi sistemele afectate.
Tratamentul
Tratamentul specific, de substituţie enzimatică este disponibil de dată recentă, introdus fiind iniţial în USA şi din acest an şi în ţările europene.Tratamentul se adminjstrează săptămânal, în perfuzie i.v., în doză de 0,5 mg/kg. Tratamentul nespecific (paleativ) vizează suferinţa organelor şi sistemelor afectate.
Evoluţia
Evoluţia naturală a bolii este nefavorabilă, în special în forma severă, cu deces în a doua decadă de viaţă. Evoluţia sub tratament enzimatic depinde de momentul iniţierii acestuia, fiind cu atât mai bună, cu cât a fost iniţiat precoce, înainte de a apare modificări irevesribile.
Profilaxia este posibilă prin diagnostic prenatal în familiile cu "risc" (în care mama este cunoscută ca purtătoare), constând în determinarea activităţii iduronat-sulfatazei în celulele amniotice sau din corionul vilozitar; determinarea este posibilă şi în lichidul amniotic, dar metoda este mai puţin sensibilă, dată fiind posibila contribuţie maternă la activitatea enzimatică.
Situaţia pacienţilor cu MPZ tip II în România În ţara noastră nu este posibil încă diagnosticul specific al bolii. în evidenţa Centrului de Patologie Genetică din Cluj, se află şase pacienţi care au fost diagnosticaţi specific în laboratoare din străinătate. Unul dintre aceştia a participat la trialul clinic pentru utilizarea iduronat-sulfatazei în cadrul unui studiu multinaţional şi continuă tratamentul specific substitutiv.
Centrului de Patologie Genetică din Cluj – Centrul de Diagnostic al Bolilor Lizozomale – deservit de medici din Clinica Pediatrie I , Str. Moţilor 68, 400370 Cluj,
Contact: Prof. Dr. Paula Grigorescu-Sido , tel/fax 0264-592446, e-mail: p_grigorescusido@yahoo.com ˜
Fundaţia Română pentru Boli Lizozomale˜,sediul în Târgu–Jiu, str. Victoriei, Bl. 39, sc. 2, ap. 2,
Preşedinte: Dr. George Sîncă



Pentru informații vă rugăm să ne contactați